Instituția de cultură a luat fiinţă ca şcoală publică în limba naţională la 1 aprilie 1832, primul dascăl numit de Eforia Școalelor fiind Costache Stanciovici-Brănişteanu. Asigurarea localului şcolii cădea în însărcinarea orăşenilor care contribuiau anual cu o sumă de bani pentru plata chiriei, până în anul 1840 când se începe, tot cu contribuţie publică, construcţia unei clădiri special destinate şcolii.

Școala şi-a întrerupt cursurile în 1848 din cauza evenimentelor revoluţionare, redeschizându-se în anul 1851, când revine ca institutor Costache Stanciovici – Brănişteanu. Având în medie 200 elevi anual, este nevoie să se creeze clase divizionare. După acest an şcoala va funcţiona neîntrerupt, sub titulatura de şcoală primară, până la reforma învăţământului din 1948.

Începând din 1901 când, ca urmare a creşterii populaţiei şcolare a oraşului, unitatea se va numi Școala Primară de Băieţi numărul unu până în 1948 când va primi denumirea de Școală elementară, continuând să funcţioneze cu două cicluri de învăţământ.

După 1900 se înfiinţează cursuri complementare pentru adulţi, iar începând din anul şcolar 1924-1925 şcoala va funcţiona cu regim de şapte clase.

Dintre dascălii care au condus şi au dobândit un meritat prestigiu pentru această şcoală, se remarcă în mod deosebit Alexandru Ștefulescu, care a funcţionat aici ca institutor şi director între anii 1879—19l0.

Cu toate vicisitudinile timpului, activitatea şcolară continuă și în timpul primului război mondial.

După 1948 Școala denumită ”elementară” a continuat să funcționeze cu două cicluri de învăţământ.
Efortul părinţilor, efortul dascălilor, sprijinul primit din partea organelor competente au făcut ca această şcoală să pună azi la dispoziţia elevilor un număr total de 24 săli de clasă, cabinete, laboratoare, dotate cu un apreciabil material didactic în care învaţă 1300 de elevi.

Succesele acestui lăcaş de cultură au sporit prestigiul şcolii, ca un arc peste timp, prin generaţiile de elevi şi profesori.